Inspirata de joyflint, o piesa foarte buna, cum nu am mai ascultat de multa vreme:
“I keep a close watch on this heart of mine
I keep my eyes wide open all the time.
I keep the ends out for the tie that binds
Because you’re mine, I walk the line”
Lectia numarul 2 de limbia sarbeasca, tinuta de inegalabilul Daniel Grozdich.
“Because bre means man 
“
Mi-a placut mult de Daniel Grozdich, este facut pentru entertainment
Deci, sa invatam impreuna primele notiuni in limba sarbasca:
De la Red Hot Chilli Peppers
“Twisting and turning
Your feelings are burning
You’re breaking the girl”
Citeam ieri un articol interesant despre implicarea oamenilor in ceea ce fac, dar cu precadere, in ceea ce nu trebuie sa faca in mod obligat, ci din proprie initiativa, ca un plus adus muncii lor.
Este vorba despre cat de mult ne straduim sa facem putin peste ceea ce este necesar sa facem, despre gradul de implicare al nostru in activitatile pe care suntem obligati sa le efectuam (ca asa zice in contract) sau le efectuam in mod benevol, ca sa adaugam un plus de calitate acestor activitati.
Este foarte amuzant sa citesc parerile cititorilor, care mai de care mai vehement, insa primul comentariu mi-a atras atentia in mod deosebit. Read the rest of this entry
O melodie speciala pentru azi, cand implinim 3 luni:
Astazi mi-am amintit de niste lucruri care m-au tulburat foarte mult la vremea cand mi-au fost spuse in fata…uitasem de ele si am mers o bucata buna pe drumul meu, asa cum am vrut, bunul mers al lucrurilor fiind de partea mea.
Unele persoane dragi (una mai draga decat alta) mi-au spus acum ceva ani (sa fie vreo 3-4) cum ca asteptarile mele profesionale (si nu numai) sunt prea mari si ca tintesc prea sus. Am fost incurajata sa cobor standardele, sa lucrez orice, oriunde si pentru orice suma de bani, am fost intoxicata cu zicala: “ca sa ajungi sus, trebuie sa pornesti de jos!”.
Sunt o persoana workaholica, simt mereu nevoia sa fiu antrenata in fel si fel de mici sau mari responsabilitati, sa am mintea ocupata cu trebusoare de rezolvat, prin urmare nu ma dau inapoi de la munca. Intr-adevar, prin munca, mai ales din perspectiva feminina, nu inteleg efort fizic, ci alte domenii mai soft.
Accept foarte usor sa o iau de la capat, sa incep un lucru nou, sa pornesc de undeva si sa ajung undeva, sa plec dintr-un punct si sa ajung intr-altul, cu tot cu calcularea traiectoriei si riscurilor aferente. Accept ca trebuie sa cresc mult si sunt aproape obsedata de dezvoltare, dar pentru mine jos inseamna prea putin, decent inseamna mai mult decat pentru altii, iar tintele mele nu sunt niciodata prea sus! Read the rest of this entry
