Norocul meu cu facebook-ul!

Standard

Aflu zilnic cate o filosofie…dar nimic nu e nou: nici filosofia si nici obiceiul.

Aseara, insa, am aflat ca am fost desemnata „prietena castigatoare a unui voucher de cumparaturi in valoare de 250 de lei, pe care il poti folosi pentru cumparaturi la magazinul online http://www.moja.ro/.

Asa zice „anuntul” si-l cred cuvant cu cuvant. Si m-as fi bucurat tare mult daca m-as fi bucurat cu adevarat de acest premiu, numai ca aseara dupa ce gasii si citii mesajul, inainte sa apuc sa scuip de trei ori in san, asa ca pentru norocul ce-l avusei, constatai ca acesta fu primit in data 27 decembrie 2011.

Very long time ago, as zice eu. Chiar cu tupeu.

Se vede clar ca l-am primit atunci, dar nu am avut habar despre asemenea intamplare, cum ca am fost desemnata prietena. Si castigatoare!

Acum, sa-mi fie cu iertare…dar din doua, trebuie sa fie una: Read the rest of this entry

Din ce in ce mai greu

Standard

Devine din ce in ce mai greu sa:

  •  scriu pe blog
  • gasesc timp pentru lucruri marunte, care…desi marunte, al naibilui de importante
  • prind ideile si sa le comprim in cate un rationament argumentat.

Nu greu din punct de vedere al ideilor, al chefului sau dispozitiei, ci devine foarte greu din perspectiva energiei sau al timpului efectiv, al concentrarii pe prezentarea unui simplu rationament, dar in mod clar si explicit.

Iar ajung la vorbele tatei care „m-a incurajat” spunand, cand eram inca prin scoala generala: „Crezi ca acum e greu? O fi, nu zic ca nu o fi, dar sa nu te astepti sa fie mai usor in viata, pentru ca vei fi dezamagita. Sa nu te astepti ca viitorul va fi mai usor si sa fii pregatita ca va fi din ce in ce mai greu, pe vreme ce anii trec.”

Eh, hai nu ma plang, rautaciosilor! E doar o constatare, si anume ca: batranii spun lucruri testate si, chiar daca noua ni se par lozinci vechi, ele sunt reale si chiar ne lovesc din plin, daca nu dam voie unui coltisor de constiinta sa le asimileze. Marele meu noroc in viata este ca posed o forma de „agnosticism” vis-a-vis de orice teorie care mi se prezinta intr-un mod cat de cat pertinent. Prin urmare, lucrurile  tardive (mai mult sau mai putin, in functie de argumentele cu care au fost prezentate), nu ma pot lua prin surprindere.

Mai multe despre ce spunea tata, dedic unui articol special, de tip „culegere de cugetari ale unui om simplu„.

Return to… internet

Standard

N-am exersat de multe ori chestia asta, dar aproape de fiecare data s-a dovedit a fi revelatorie, serios.

Este exact ca in cugetarea aceea filozofica plina de revelatie, a oamenilor care spun ca „nu iti dai seama de importanta unui lucru (se aplica si in cazul persoanelor, apropos), pana in momentul in care nu il mai ai„. Doah, plin de insemnatate, ziceam eu cu aroganta…

Dar chiar are un sambure de adevar chestiunea asta. Am observat-o de cand cu limitarea la internet.

Am obiceiul sa plec pentru cateva zile (da, asta presupune mai mult de 2 zile) in „casa parinteasca” lipsita de calculator, internet si alte tehnologii moderne. Cum sa zic eu ca este revenirea la internetul asta?

Mai…e asa, ca prima gura de apa, cand esti lesinat de sete. Ca mirosul primului puf din parfumul preferat, ca primul fum din prima tigara dintr-o zi, ca prima gura de aer din cel mai mare ger. Pe cuvant ca nu exagerez, dar revenirea la internet dupa o saptamana in care nimic nu m-a „ispitit” e plina de inedit, de originalitate, de satisfactie, de emotie.

Nu ca ma conecteaza…ma corecteaza! Asa, ca si cum as fi procedat stramb cat timp am stat departe de el. De aceea, revin cu drag si cu maxim interes la dragul internet.

Revelatoriu, zic! Read the rest of this entry

Cel mai bun clip romanesc – Rosia Montana

Standard

Zau ca nu am mai vazut un clip romanesc mai bun decat asta.

Au mai fost cateva foarte reusite, care mizau (majoritatea) pe umorul nostru autohton, precum si pe cateva din perlele pitoresti, insa un clip atat de bine realizat si cu atat de mult impact, chiar nu am mai vazut pana acum.

Un mare plus pentru ca au ales-o extraordinar de bine pe Maia Morgenstern.

Echipa in care te simti „acasa“

Standard

Se poate una ca asta? Da, este adevarat, chiar exista🙂

Stiu sigur, pentru ca am facut parte din aceasta echipa si pot sa garantez!

Ieri si astazi am citit cate un articol despre aceasta echipa extraordinara si nu pot ramane fara nicio reactie, asadar voi reproduce de-a fir a par unul dintre articolele citite, mai precis, cel publicat astazi de Gazeta de Sud.

Articolul zice cam asa (si nici ca as fi putut zice mai bine eu):

Într-un oraş de provincie, unde tinerii privesc cu scepticism ofertele de angajare, compania NetRom le oferă acestora oportunitatea de a se dezvolta profesional într-un mediu comparabil cu standardele occidentale. La NetRom, climatul sănătos reprezintă un element-cheie, compania punând  mare accent pe integrarea oamenilor prin intermediul cursurilor de dezvoltare profesională şi al muncii în echipă. 

Statisticile privind piaţa muncii ne arată că Doljul se află printre primele judeţe din ţară în ceea ce priveşte numărul şomerilor, iar comerţul este regele neîncoronat al ofertei de joburi. La vârsta studenţiei sau după absolvire, tinerii Craiovei pleacă în Capitală, căutând, într-un Bucureşti cosmopolit, ceea ce oraşul lor natal nu le oferă: un loc de muncă decent, compatibil cu facultatea pe care au absolvit-o.
Pe fondul acestei realităţi amare, excepţiile surprind întocmai precum oazele din deşert. Read the rest of this entry