Astia de la ING sunt baieti misto

Standard

Nu imi plac bancile si nici cardurile…dar pentru ca salariul se vireaza pe card, am devenit posesoare.

Am invatat repede sa „merg” cu el, ca nu e greu, insa am patit o nepatita:

Cu cateva zile (sa zicem vreo 10) inainte de Craciun, „baietii” mi-au clonat cardul si mi-au golit contul.

De apreciat in prima insianta faptul ca ING-ul (in speta functionarii) s-au auto-sesizat si m-au sunat sa confirm daca am efectuat niste tranzactii in Statele Unite ale Americii. Zic „nu”! „N-a calcat piciorusul meu vreodata pe acolo.”

„Bun…atunci va informam ca s-au efectuat niste retrageri de numerar (5 la numar) din contul dumneavoastra, vreo 1.700 de dolari.

Trebuie sa veniti la un sediu ING sa semnati niste formulare – le zice refuz la plata, sa faceti o declaratie pe proprie raspundere ca nu ati parasit teritoriul Romaniei in data X, sa anulam cardul actual,  sa faceti o crere de re-emitere card si sa depuneti o plangere la politie, ca sa fie preluat cazul dumneavoastra.”

„Bine, bine…facem, cum sa nu? Dar ce se intampla cu contul meu cel gol? Mai recuperez vreun ban, ceva?”

Ca orice om, beneficiam de o descoperire de card (adica un „depozit” din banii bancii insumand valoarea a trei salarii de-ale mele, din care pot folosi, platind o rata + dobanda lunara) si, prin urmare, cea mai mare parte a prejudiciului facea parte din banii din descoperire (ai bancii, cum ar veni) pentru care eu urma sa platesc rate si dobanzi, conform „intelegerii”.

Nenea de la telefon a zis ca nu e problema si ca banii se recupereaza. Dureaza intre 30 si 90 de zile.

„Mhm…adicatelea vreo 3 luni urmeaza sa stau cu dintii la gard: multe weekend-uri fara ieseala, multe drumuri amanate, multe cumparaturi de pe lista anulate (brad si podoabe de Craciun + cadouri).”

Pana sa inceapa practic perioada de „dinti la gard” trebuia sa ma ocup de ce zice nenea: mers la ING, semnat tot ce se putea semna, dat declaratie pe proprie raspundere, mers la politie si depus plangere + atasat extrasul de cont de la banca sa se vada fraudele.

Intrebari precum:

„Ati primit un e-mail in care va erau solicitate informatii personale si ati raspuns la acest mail?”Nu.

„Ati imprumutat cardul cuiva?”Nu.

Aveati codul PIN scris pe card?”Nu😐

Ati facut plati online?”Nu.

Ati facut plati cu cardul in magazin?”Nici macar… Etc.

S-au investigat punctele/bancomatele de unde am retras bani (vizibile in extrasul de cont, de altfel) si s-a incercat idetificarea potentialelor bancomate cu probleme (camere de filmat puse de „baieti”). Concluzia a fost: „tonomatul de bilete” din Gara de Nord Bucuresti a fost filmat cand mi-am cumparat un amarat de bilet, ca sa nu mai stau la coada. De aici, treaba s-a rezolvat prin clonare (si habar n-am cum se face asta, dar stiu „baietii”).

Intr-un cuvant: alergatura (multa!).

A doua zi incep sa pricep ca e cam groasa treaba: in concediu fiind si aflandu-ma in orasul natal (undeva in inima Olteniei), am realizat ca nu am bani nici de tren ca sa ma intorc in Bucuresti. S-a rezolvat destul de repede problema asta, dar mi-am dat seama ca 3 luni inseamna muuult timp.

Dar, astia de la ING sunt baieti buni!

Dupa una si alta, a venit si data scadenta in care banca trebuia sa retraga rata + dobanda pentru banii folositi din descoperirea de card.

Contul meu a fost golit + descoperirea de card praduita de raufacatori => banca nu a avut de unde sa retraga banii => figuram cu o ditamai suma restanta (rata + dobanda pentru bani pe care nu ii folosisem integral eu, ci „baietii”).

Sunat la banca, explicat problema, facut scandal pentru ca functionarii „intelegeau problema, dar ma sfatuiau sa fac rost de bani de undeva pentru rata”.

Zic „bine…fac rost de bani si platesc luna asta, dar 3 luni de acum in colo eu voi plati niste rate pentru niste bani pe care i-au furat niste unii?” Inca o data facut scandal, certat cu lumea la telefon, calmat intr-un final. M-am resemnat cu ideea ca trebuie sa astept (3 luni).

Si ca sa n-o mai lungesc, ING-ul e serios! La mai putin de 2 saptamani dupa ce am fost fraudata, contul meu a fost alimentat cu suma furata.

Ce invatam noi de aici?

1. Ca trebuie sa folosim pe cat posibil bancomatele bancii emitente a cardului, pentru ca riscam sa nimerim fel si fel de dispozitive cu „camera incorporata” (si nu in favoarea noastra).

2. Ca ar fi bine sa nu prea facem plati online, sau sa ne asiguram ca sistemul de plata de pe site-ul X nu este unul fraudulos.

3. Ca se practica „phishig„-ul si ca, desi suna nesimtit de stupid, exista persoane care cad in plasa si e bine de stiut.

In rest, tine mult si de banca la care detineti un cont cu card atasat, de cat de receptiva este la astfel de cazuri, de cat de mult isi da interesul pentru clienti. Eu pot spune sincer ca am fost foarte placut surprinsa de ING.

Va salut, de pe creanga mea.

4 responses »

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s