Șuierul de groază

Standard

Nu cred ca sa fi vazut o zi mai urata ca asta vreodata!

Dezolanta este prea putin, frumos si poetic spus. In dimineata aceasta m-am simtit ca intr-un film de groaza.

Inca de cand am intredeschis ochii, m-a apucat o mare jale. Bine, jalea asta mi-e familiara, pentru ca ne intalnim in fiecare dimineata si ne-am obisnuit una cu cealalta, numai ca in dimineata asta, jalea nu era mai singura: a venit si cu un suier asurzitor.

Se auzea cumva de pe bloc, coborand spre geamuri, apoi printre crengile inghetate ale copacilor, iar efectul a fost nefast pentru mintea mea inca amortita de somn.

Afara a fost si mai cumplit, in special cand am ajuns in statia RATB!

Acolo mi s-a taiat filmul initial, si a inceput sa ruleze altul – de groaza. N-am auzit in viata mea acel suier ingrozitor, rezultat al vantului care sufla cu 51 km/h (asa zice la meteo) si marginile pline de gheata ale refugiului din statia de autobuz.

Au fost si alte sunete care mi-au inspaimantat dimineata, dar cel mai pregnant in urechile mele a ramas cel al vantului, taind gheata! Inca ma bantuie…

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s