Nou nenăscutul

Standard

Un text destul de vechi pe care cu greu l-am regasit prin arhivele e-mail-ului.

A fost postat initial pe site-ul de literatura agonia.ro:

2007-03-30

„I-am auzit mai demult vorbind pe ăştia de afară ca trebuie să ies în curând! Dar ce să ies? Eu nu vreau să ies de aici.
Adică…De ce să plec? Pe bune, are vreun rost? Aici e cald, iar mâncarea vine pe furtun.
Care o fi faza? Am înţeles că trebuie să-i sfârtec mamei uterul ca să pot să ies, iar eu nu vreau asta.
De ce să-mi reproşeze peste 20 de ani că şi-a rupt măruntaiele cu mine, ca să mă nasc?
Eu nu vreau să mă nasc şi, în plus, singur nici nu aş putea să mă nasc…

Singurul lucru incomod aici, este că nu am linişte.

De ce dracu aud toate vocile astea ciudate? Ce stupid…auzi, să nu poţi să ai linişte în casa ta! Ca să nu mai vorbesc de zilele trecute când am auzit o bufnitură puternică sus, la etaj, apoi toată casa s-a prăbuşit. Nici acum nu ştiu ce s-a întâmplat, dar ştiu precis că după ce casa mea s-a prăbuşit, a început să plângă…Să plângă şi să sughită, adică să fie cutremur aici, la mine.
Şi apoi a început să urle vocea aceea groasă!
De unde ştiu eu că e groasă?
Pai ştiu…pentru că, odată, mai demult, a încercat să intre în casa mea!
Poate a şi intrat pe vreo gaură…şi ştiu sigur că era groasă, dar se pare că nu era suficient de lungă, pentru că la mine nu a ajuns. Ce noroc am avut!

Dar totuşi…ce ciudaţi sunt ăştia cu ele groase.
A mai venit odată unul la casa mea…adică la mama.
Ce, voi nu ştiaţi că mama e casa mea? Ce pana mea sunteţi aşa de naivi?
În fine, a mai venit unul…tot cu vocea groasă şi îi spunea să avorteze…adică pe mine să mă avorteze, că ăsta de lângă mine a murit când s-a prăbuşit casa şi numai eu rămăsesem de avortat.
Dar casa mea s-a supărat şi s-a înfuriat.
Iar mie nu-mi place deloc când e furioasa, pentru că mă cuprinde aşa, un fel de disconfort…Tare ciudat mai este, ţi-o jur!

Dar până la urmă, se pare că mama o să mă dea afară.
Ori nu mă mai vrea, ori o fi cum au zis ăia atunci, că trebuie să ies.
Ce naşpa!
Dar oare, de unde ştiu eu toate astea?
Şi o să le mai ştiu şi după ce ies afară?
De unde ştiu de mama, sau de uterul ei?
Sau că ea e casa mea? Te pomeneşti că mâine – poimâine o să ştiu şi că un spermatoziod a fecundat ovulul mamei…
What the fuck? Uite, acum ştiu şi engleză…al dracului de bizar.
Adică de unde pana calului ştiu eu că asta e engleză?
Şi, apropo, caii au pene?
Buey…cred că o iau razna, serios!
De la vocile astea…de la cutremure, prăbuşiri, bufnituri.
Casa asta cred că este bântuită!
Ia să ies până afară, să văd cum e…că dacă nu-mi place, intru înapoi!”

3 responses »

  1. Ai dreptate, e posibil.
    Deeeeci, (asadar si prin urrrrrmareeeE… E… E :)… E necesar sa ne placa. Asa putin. Nu foarte – foarte… Un strop. Modest.
    Odata inceputul facut…🙂

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s