Intr-un an o data!

Standard

Recunosc ca sunt tipul de persoana care se sustrage (si nu intotdeauna motivat) de la fel si fel de celebrari.

Nu sunt chiar cel mai entuziast om de pe pamant, nu ma bucura orisice, nu ma pregatesc toata doar pentru ca e 1/8 martie sau mai stiu eu ce data din calendar in care, in mod conventional, oamenii decid sa faca altceva decat ce fac in mod obisnuit.

Chiar nu este nevoie ca oamenii din juru-mi sa faca eforturi sa ma convinga de importanta evenimentelor acestora, incercand sa dea o falsa unicitate unei zile (oarecare), impodobind-o cu aere mistico-fantastice – nu imi place si gata!

Cand e ziua mea de nastere, e ziua in care oficial, adaug un an la varsta. Nu, nu ma simt mai batrana peste noapte! Nu ma simt cu nimic diferita fata de ieri, este absolut identic. Imbatranesc in fiecare zi si cu fiecare traire devin mai in varsta si nu gasesc motive de a celebra faptul ca imbatranesc. Nu ma bucura si nu ma intristeaza. Pur si simplu este o zi in care ma gandesc la mine, imi acord mai multa atentie, privesc retrospectiv, apoi in perspectiva, fac cateva planuri, fac cateva calcule si…zambesc.

Cand e revelionul, este cam acelasi lucru – o zi in urma careia, oficial si conventional, data se modifica, mai trece un an, mai evoluam putin, mai inaintam in varsta cu totii. E timp pentru o scurta analiza personala, e timp pentru a pune putina ordine in ganduri si da, e si timp pentru a ne simti bine alaturi de persoanele apropiate. Dar cam atat, dupa parerea mea. Nu inteleg larma, agitatia, strofocarea si nici macar de ce pare ceva absolut negativ daca nu particip la nebunie.

Cand e 1 martie, 8 martie, 1 aprilie, 1 mai, 1 iunie si cine stie cate altele, simt cum ma sufoc! Toata lumea insista sa mergem sa sarbatorim ceva, indiferent ce. Motivatia cel mai des intalnita este chestia ca „e o data intr-un an” si ma lasa rece.

Nu intru in detalii despre sarbatorile crestinesti semnificative: Paste si Craciun. Lucrurile sunt serioase in cazul asta, ma supun pentru traditia din familie, pentru obiceiuri si, de fapt, pentru intreaga societate la care m-am adaptat indiferent de orientarea religioasa.

Hai sa facem ceva interesant pe 29 februarie, e o data la 4 ani si e ceva mai deosebit. In rest…hai sa facem ceva interesant in fiecare zi, pentru ca si 12 decembrie, 9 august sau 26 octombrie sunt tot o singura data intr-un an.

As vrea, fie sa gasesc prilej de bucurie in fiecare zi, tocmai prin prisma faptului ca este unica, fie sa nu mai aud despre pseudo-unicitatea scornita pentru o zi banala din calendar.

Am toata increderea in prima varianta. In cazul celebrarii sarbatorilor care nu inseamna nimic pentru mine, cred ca ignoranta este cea mai buna varianta; nu mai am rabdare cu ele.

Cumva rabdarea este invers proportionala cu varsta?

4 responses »

  1. nu cred ca rabdarea este invers proportionala cu varsta. cred ca pur si simplu („cu fiecare traire devin mai in varsta”) se aplica principiul been there, done that. Suntem satui de deja vu-uri si etichete.

  2. Pingback: Cand sunt lovita in aripa… « creangamea

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s