Raul invinge

Standard

Nu sunt o pesimista. Chiar cred cu determinare ca am depasit perioada pesimista acum multi ani. Cred ca am avut cu totii cel putin cateva momente mai negre in viata, in care credeam ca toate eforturile sunt in zadar, sau daca nu am avut, sigur o sa avem ceva momente cheie de acest fel.

Definesc caracterul meu ca unul pragmatic, poate chiar dus la extremitatile superioare ale pragmatismului, dar suficient de obiectiv incat sa pot delibera ca raul intotdeauna castiga in fata binelui.

Nu spun asta ca si concluzie generala asupra existentei, pentru ca totodata inteleg ca viata nu poate fi altceva decat o alternanta de stari, intre bine si rau, iar raul are un motiv foarte justificat si constructiv, in scopul valorificarii binelui, dar spun asta facand trimitere la lucrurile mici care ne inconjoara in fiecare zi.

Este mai usor sa distrugem, in loc sa construim. Este mai usor sa rupem, decat sa lipim. Este mai usor sa renuntam, decat sa luptam. Binele este sufocat de rau; nici nu apuca sa faca un pas catre noi, caci este anihilat subit de gandurile secundare, care ne determina sa ne schimbam traiectoriile. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa iau o decizie brusca pe care, in secunda urmatoare nu am inteles-o, dar ale carei repercusiuni le-am definit ca fiind unele rele.

Nu am facut rau intentionat nimanui si niciodata (din cate imi amintesc), insa de multe ori gandurile bune mi-au fost umbrite de indiferenta. Am preferat sa raman impasibila, atunci cand puteam sa fac o miscare si da, am preferat sa renunt, decat sa lupt.

Nu vreau sa intru adanc in insemnatatea conceptelor de rau vs. bine, limitele echivoce dintre acestea sau de modul total diferit in care ele actioneaza asupra indivizilor, sunt interpretate si/sau aplicate in vietile noastre. Ma limitez la gesturile simple, pe care le identificam cu totii ca pornind din rautatea sau bunatatea semenilor nostri: un refuz, atunci cand moral ar fi sa primim un acord.

Daca ar fi sa fac un bilant al gesturilor marunte negative si al celor pozitive, as vrea sa cred ca exista egalitate intre ele, dar sunt aproape convinsa ca acelea negative sunt facute mai usor, as zice instinctiv, de-a dreptul natural, in timp ce gesturile pozitive necesita un minimum de efort psihic, un oarecare timp de decizie si intotdeauna, o mediatizare a lor.

Asta iarna o femeie in varsta care mergea prin nameti la 10 metri in fata mea, a cazut in zapada. Persoana care se deplasa imediat in urma dansei si imediat in fata mea nu a avut timp sa o ajute sa se ridice… Poate timpul de decizie nu i-a permis sa ia o decizie buna, insa raul a invins: a facut pasul mare, mare peste femeia prabusita in zapada, caci ii bloca drumul si a mers mai departe…

Cred ca nu sunt cea mai buna persoana in viata, caci si eu am timpi de decizie destul de lungi de cele mai multe ori, insa sper totusi sa nu fiu intru totul controlata de spiritul negativ.

4 responses »

  1. raul malitziu.:)) invinge mereu.. taci frate nu stii u… binele invinge. am vazut eu.. eu sunt bun.. si mereu pic in picioare..b-)

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s