Tintele mele nu sunt prea sus!

Standard

Astazi mi-am amintit de niste lucruri care m-au tulburat foarte mult la vremea cand mi-au fost spuse in fata…uitasem de ele si am mers o bucata buna pe drumul meu, asa cum am vrut, bunul mers al lucrurilor fiind de partea mea.

Unele persoane dragi (una mai draga decat alta) mi-au spus acum ceva ani (sa fie vreo 3-4) cum ca asteptarile mele profesionale (si nu numai) sunt prea mari si ca tintesc prea sus. Am fost incurajata sa cobor standardele, sa lucrez orice, oriunde si pentru orice suma de bani, am fost intoxicata cu zicala: „ca sa ajungi sus, trebuie sa pornesti de jos!”.

Sunt o persoana workaholica, simt mereu nevoia sa fiu antrenata in fel si fel de mici sau mari responsabilitati, sa am mintea ocupata cu trebusoare de rezolvat, prin urmare nu ma dau inapoi de la munca. Intr-adevar, prin munca, mai ales din perspectiva feminina, nu inteleg efort fizic, ci alte domenii mai soft.

Accept foarte usor sa o iau de la capat, sa incep un lucru nou, sa pornesc de undeva si sa ajung undeva, sa plec dintr-un punct si sa ajung intr-altul, cu tot cu calcularea traiectoriei si  riscurilor aferente. Accept ca trebuie sa cresc mult si sunt aproape obsedata de dezvoltare, dar pentru mine jos inseamna prea putin, decent inseamna mai mult decat pentru altii, iar tintele mele nu sunt niciodata prea sus!

Probabil ca tinesc destul de inalt cu adevarat si, culmea, nu sunt o persoana tocmai optimista (cum am mai spus si voi spune mereu, de altfel), dar parca tocmai realismul caracteristic nu-mi da voie sa cobor standardele sau sa cred cu adevarat ca vreau prea mult. Stiu ca se poate!

Increderea este un concept din ce in ce mai fragil si nu mizez mereu pe ea. Simt ca increderea este ca sofatul in trafic: nu este intotdeauna vorba de cunostintele si abilitatile noastre, cat este vorba despre manevrele celorlalti. Cand suntem singuri pe sosea, si mainile sunt pe volan, increderea nu are limite, stim ca suntem stapani pe situatie si nimic nu ne opreste sa ajungem la destinatie, decat nesansa. Increderea este cu noi, la cote maxime.

N-as zice ca increderea este unul dintre punctele mele tari, si nu din motive de subapreciere personala, ci pentru ca pur si simplu increderea mea in mine este foarte strict limitata de bun simt. Stiu ca se poate, dar nu pot sa fortez nota. Imi lipseste tupeul si, cu o pornire curajoasa, spun ca imi lipseste nesimtirea cu care altii castiga mereu.

Nu tintesc prea sus, recunosc potentialul lucrurilor si al oamenilor si cred ca, in final, evenimentele din viata mea se vor aseza conform asteptarilor mele. Pun insa toata speranta in aprecierea sincera si in bunul simt la care eu, orice ar fi, nu am cum sa renunt si pe care sper sa il pretuiasca in aceeasi masura si participantii la trafic, din drumul meu.

6 responses »

  1. oricine poate sa traga, mai greu e sa alegi tinta. gurile rele exista mereu, iti vor spune ca tintesti prea sus…prea jos…important e sa-ti gasesti tinta si sa tragi! da-i dreaq!🙂

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s